Home  |   Acasa  |   Despre  |   Istorie  |   Oameni  |   Poze  |   Carte de oaspeti  |   Trenuri  |   Forum  |  
English  |   About Romania  |   When to go in Romania & Events in Romania  |   About Iasi  |   Linkuri  |  
Don't worry be happy  |  
 


Numele de Hîrlău

Epocile străvechi si veche

Epoca medie

Epoca modernă

Epoca contemporană




Bust de bronz al
domnitorului Petru Rares
(1527-1538, 1541-1546)


Epoca contemporana:

În noile conditii istorice de dupa Marea Unire din anul 1918, orasul Hîrlau cunoaste o consolidare a functiei industriale prin activitatea unor unitati de capacitate mica: "Moara Zaharia" (azi garajul autobazei), cu o forta motrice de 95 CP, un capital social de 2,6 milioane lei, având 13 lucratori, 3 valturi, 2 pietre si o capacitate maxima de macanis de 950 tone anual; Fabrica de sticla "Vitria Româna", devenita apoi "Geamul Moldovei" (azi unele cladiri sunt înglobate de Centrul de industrializarea legumelor si fructelor), cu o forta motrice de 92 CP, 212 angajati, producând sticlarii diferite în valoare de 14.518.000 lei anual (a functionat între 1924-1940); Fabrica de talpa si opinci (înfiintata în anul 1925 pe locul actualului depozit PECO din cartierul Munteni); doua fabrici de oale (una pe amplasamentul actualei sectii de industrializarea laptelui, iar cealalta pe str. Al. Lapusneanu, vis-a-vis de caminul-spital). De asemenea, au mai functionat în perioada interbelica un atelier mecanic, trei prese de ulei, cinci brutarii, un darac de scarmanat lâna si un abator comunal, în anul 1930 numarul angajatilor în industrie era de 745 persoane.

Viata comerciala era animata de târgurile saptamânale. Existau un mare numar de pravalii, cinci restaurante cu 150 locuri (mai renumit era "La Coltul Galben", proprietar Avram Segal), hotelul cu sufragerie "Caldarâm", cafeneaua "lancovici", cofetaria "Regep".

Reforma agrara de dupa primul razboi mondial a dus la împroprietarirea sau completarea pâna la doua hectare a unui numar de 176 capi de familie cu un total de 162 ha. Fondul funciar al orasului ajunsese la începutul deceniului al cincilea al secolului nostru la .'774 ha din care: 743 ha arabil, 785 ha izlaz, 140 ha fânete, 36 ha lucemiere, 18 ha vii, 2 ha livezi, 50 ha neproductive.

Carausia reprezenta o ocupatie importanta a hâriaoanilor. Astfel, în 1944 existau 235 care cu boi, 8 care cu cai si doar un singur autoturism proprietate particulara.

Un rol important în viata economica a orasului si a împrejurimilor l-a jucat Banca Moldovei. Din punct de vedere edilitar mentionam unele realizari: amenajarea gradinii publice lânga biserica "Sf. Dumitru", pietruirea strazilor Bogdan Voda, Stefan cel Mare si C. Ghica-Deleni (în total 2804 m), dar ramâneau neamenajate înca 24 de strazi (10934 m). Orasul era iluminat tot cu felinare, întrucât actiunea de electrificare s-a soldat cu un esec. Pentru alimentarea cu apa se foloseau 105 fântâni din care 3 erau publice, iar sacalele faceau parte din viata cotidiana a urbei.

Între calamitatile naturale din perioada interbelica amintim inundatiile din vara anului 1932, când apele Bahluiului au iesit din matca ajungând pâna în centru, provocând pierderi de vieti omenesti, înecarea animalelor si mari distrugeri materiale. Populatia orasului Hîrlau era în anul 1941 de 3755 locuitori (904 gospodarii si 738 cladiri). Cei mai multi locuitori se înregistrau pe strada Stefan cel Mare (560 locuitori, 150 gospodarii si 136 cladiri) si strada C. Ghica-Deleni (530 locuitori, 137 gospodarii si 86 cladiri). Desigur, în anul 1930 populatia Hârtaului era mai numeroasa, dar nu de 9074 locuitori, cum apare în numeroase lucrari, caci recensamântul din acel an da o cifra globala pentru întreaga comuna urbana, care cuprindea si satele Deleni, Maxut si Pârcovaci, conform unei arondari administrative dintre anii 1929-1931, ci de 4097 locuitori (981 gospodarii si 860 cladiri).

Viata politica din Hîrlau cunostea agitatie mai mare doar la alegeri, când se înfruntau cele doua mari partide politice: PNL si PNT, caci conservatorii sucombasera dupa primul razboi mondial. Dintre primarii Hîrlaului primei jumatati a secolului nostru amintim: avocat Candid Golaescu (a fost singurul primar care a lasat Primaria cu excedent), avocat Eugen Totoescu, ambii liberali, doctor Ion Agapi si învatator Vasile M. Lisman, ambii taranisti. Demn de remarcat este faptul ca toti cei care fusesera primari aveau dreptul sa participe la sedintele Consiliului comunei urbane pe tot timpul vietii.

Dar, începând cu deceniul al patrulea, societatea româneasca a cunoscut o agravare a vietii economice si politice, sau cum a spus acel geniu universal, William Shakespeare, "vremurile îsi iesisera din matca lor, iar cineva trebuia sa le puna la loc".

Dupa trecerea anilor si calmarea patimilor, constatam ca orasul a cunoscut o recesiune economica (fabrica "Geamul Moldovei' s-a închis), iar viata cotidiana a devenit din ce în ce mai grea, caci partidele politice au fost interzise, populatia evreiasca a fost deposedata de proprietati, i s-a interzis deplasarea în strainatate, erau obligati barbatii sa presteze diferite munci (circa 200 tineri evrei au lucrat în localitatile Rujnita si Palade de lânga gara Rediu Mare, judetul Soroca), dar si mai tragic este faptul ca s-au înregistrat victime (losef Lozner si sotia sa au fost ucisi noaptea) si deportari.

Respectând adevarul trebuie sa consemnam efortul depus de dr. Ion Agapi, preotul Constantin Constantinescu si avocatul Nicolae Polizu-Micsunesti pentru a dejuca intentiile administratiei centrale astfel încât populatia evreiasca sa nu fie deportata. De altfel, ca o recunoastere a acestor actiuni, fiul dr. Ion Agapi, Nicolae Agapi, a fost invitat în anul 1984, în Israel, de catre Asociatia evreilor originari din Hîrlau. Si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, hîrlauanii, ca de altfel întreaga natiune, au trait din nou clipe grele, când tara a suferit amputari teritoriale sau în anii razboiului, când au trebuit sa faca mari sacrificii datorita rechizitionarilor pentru întretinerea armatei pe front.

Viata culturala a Hîrlaului în perioada interbelica a cunoscut o evolutie pozitiva. Existau în oras trei scoli primare (una de baieti, una de fete, una mixta israilito-româna), cinematograful "Zeilinger", libraria "Strul Breazu", tipografia-librarie "Globus" (proprietar Sami Sielberstein). între institutiile care si-au adus contributia la intensificarea vietii spirituale a orasului în aceasta perioada la loc de frunte se situeaza Caminul cultural "Petru Rares* (1925-1938). Acesta organiza bogate manifestari, conferinte, programe muzicale, teatrale si poseda o biblioteca cu 1000 volume. De asemenea, societatea "Ramura" (1928-1944), a tineretului român, a desfasurat o intensa viata culturala (avea un teatru de vara cu 300 locuri, vis-a-vis de actuala cladire veche a Scolii generale).

Populatia evreiasca avea si ea o bogata activitate culturala. Dintre formele organizate mentionam: Asociatia culturala a tineretului evreu (organiza conferinte, activitati sportive, seri dansante si poseda o biblioteca de 2000 volume) si Asociatia culturala "Progresul" a tinerilor mestesugari evrei. În sala mare a Scolii israilito-române "Cultura" a sustinut specatacole trupa Teatrului National "Vasile Alecsandri" din lasi. Memorabil este spectacolul din mai 1943 cu piesa "Chinta în provincie" a bardului de la Mircesti într-o distributie de exceptie: Miluta Gheorghiu, Margareta Baciu, Eliza Nicolau, Remus lonascu, Marioara Davidoglu, Traian Ghitescu s.a.

Referindu-ne la viata culturala a orasului din perioada interbelica nu putem încheia fara sa-l amintim pe Nicolae lorga. Prezenta istoricului se transforma într-un eveniment ce capta întreaga suflare a urbei si a satelor din împrejurimi, dornica sa audieze eruditele conferinte. Locuitorii mai în vârsta pastreaza si astazi la loc de cinste fotografii înfatisându-l pe Nicolae lorga în mijlocul hârlaoanilor în anul 1939, când a fost ultima data în urbea Musatinilor.

Primele zile ale anului 1944 au adus vesti si mai triste, frontul se apropia, iar populatia orasului a primit foi de evacuare. La 28 martie 1944 oficialitatile si functionarii, cu o parte din arhiva, s-au refugiat în diferite localitati din judetul Arges (Vâlsanesti, Costesti, Dedulesti), unde era refugiata si Prefectura Botosani (la Valea Marului). Pe lânga persoanele evacuate obligatoriu (17 persoane si 48 membri de familie), au plecat si alte 397 persoane în diferite localitati din sudul tarii.

La 8 aprilie 1944 Armata Rosie întra în Hîrlau fiind primita de un grup de locuitori în frunte cu preotul C. Constantinescu. Dupa doua zile se organizeaza un nou aparat al administratiei locale, care era dominat de reprezentantii tinerilor evrei. Abia pe 30 aprilie 1944 are loc o "adunare cetateneasca", la care au participat reprezentantii noii prefecturi din Botosani, maiorul Kozlov, inspector judetean, delegat al Comandamentului superior sovietic si preotul C.Constantinescu, care a confirmat noile organe.

Stabilizarea frontului pe linia lasi-Târgul Frumos-Pascani a determinat Comandamentul sovietic ca la 15 mai 1944 sa evacueze obligatoriu populatia Hîrlaului, care a mai ramas, în diferite localitati din judetul Botosani(942 la Botosani, 423 la Dracsani, 144 la Sulita, 105 la Cosula, 56 la Saveni, 25 la Dorohoi, 20 la Cerbu, 18 la Storesti, 16 la Nicolae Balcescu, 7 la Flamânzi, 5 la Ungureni, în total 1761 persoane). Satul Pârcovaci a fost evacuat în câmp, între Frumusica si Nicolae Balcescu. Primaria orasului Hîrlau a fost evacuata la Ocolul silvic Cosula, unde a functionat si o cantina la care serveau masa 358 persoane (copii, batrâni si infirmi).

Ofensiva Armatei Rosii din 19-20 august si actul de la 23 august 1944 au determinat departarea liniei frontului si posibilitatea reîntoarcerii populatiei evacuate. Cei din judetul Botosani au revenit începând cu data de 5 septembrie 1944. La sosire au gasit orasul într-o stare jalnica: unitatile economice arse sau distruse, locuintele devastate, iar 100 case distruse de bombardamente. Au fost afectate serios si cladirile Primariei, Spitalului, scolile, Gara (dealtfel trenurile spre lasi nu au circulat o perioada îndelungata din anul 1944) si lacasurile de cult. Un numar de 940 de locuitori au depus declaratii ca au suferit pagube, iar 19 locuitori au dat declaratii prin care aratau ca dupa 23 august 1944 li s-a ridicat de catre Armata Rosie, fara plata, materiale, obiecte, animale, alimente etc.

În diverse actiuni militare, care au avut loc în perioada cât Armata Rosie a stationat în oras, si-au pierdut viata numerosi ostasi sovietici. Un numar de 48, fara a putea fi identificati, au fost reînhumati într-un cimitir care se pastreaza si în prezent la sudul Cimitirului "Eternitatea".

La 13 septembrie 1944, are loc o noua "adunare cetateneasca" reconfirmându-se noile organe administrative reîntoarse de la Cosula, dar si în judetul Arges continua sa functioneze vechea primarie si, în urma decesului dr. Ion Agapi j la 14 septembrie 1944, Prefectura Botosani (refugiata la Valea j Marului) îl numeste ca primar pe avocatul AI.D.CIos, secretarul j primariei. La începutul lunii noiembrie 1944, acesta se reîntoarce în oras cu arhiva primariei, dar raportul de forte fiind j schimbat nu poate sa-si exercite functia, caci este arestat. Pâna la sfârsitul toamnei anului 1944 s-au întors si majoritatea refugiatilor din sudul tarii, iar la 16 noiembrie au reînceput cursurile scolilor. Apropierea iernii si lipsa de alimente, caci în acel an terenurile nu au putut fi cultivate, au periclitat si mai mult existenta locuitorilor.

Chiar daca actul de la 23 august 1944 a avut intentia de a evita un dezastru national, situatia politica internationala, intrarea tarii în zona de influenta sovietica si conditiile interne au favorizat instaurarea unui regim totalitarist-comunist, care si-a pus amprenta asupra societatii românesti postbelice, în acest cadru a evoluat si Hîrlaul.

În primavara anului 1945 au fost împroprietarite 357 persoane cu 343 ha terenuri agricole, dar seceta din acel an si mai ales din 1946 a provocat o stare de foamete. Dupa aceste calamitati naturale proprietatea privata a început sa fie distrusa si prin impunerea cotelor, astfel încât în anul 1950 în evidenta administratiei financiare mai erau înregistrati doar 19 chiaburi, iar colectivizarea fortata din 1962 a însemnat practic lichidarea gospodariilor particulare.

La 11 iunie 1948 au fost etatizate doua întreprinderi individuale: Presa de ulei si daracul de lâna, proprietar Pavel Leonte, cu un patrimoniu de 2.604.074 lei si 9 angajati, a devenit întreprinderea "Proletarul"; Moara "Zaharia", proprietar Leiba F.lticescu, cu un patrimoniu de 1.667.990 lei si 4 angajati, a devenit întreprinderea "Drum Nou". De asemenea, au intrat în proprietatea statului înca trei asociatii: doua prese de ulei si un atelier mecanic, dar acestea nu erau în stare de functionare.

Actiunea de etatizare s-a rasfrânt si asupra comerciantilor si mestesugarilor. Aceste masuri au determinat îngustarea pâna la disparitie a bazei de desfasurare a activitatilor economice individuale si constituie o cauza principala a emigrarii în masa a populatiei evreiesti.

În anul 1950, urmare a copierii modelului sovietic de administratie, Hîrlaul devine resedinta unui raion cu 18 comune din cadrul regiunii lasi, dar pierde statutul de oras, recapâtându-l în anul 1968, când noua împartire administrativ-teritoriala, mai apropiata de traditii, îl arondeaza la judetul lasi.

În perioada postbelica regimul politic cu partid unic, blocând si anihilând initiativele individuale, a impus o planificare etatista rigida, însotita de un centralism economic strict, dar cu toate acestea Hîrlaul a cunoscut o dezvoltare economico-sociala, mai ales dupa redobândirea statutului de oras. Munca oamenilor ramâne si trebuie apreciata si nu confundata cu proiectele nerealiste concepute la ordinul conducatorilor politici vremelnici, gestionari nepriceputi ai unor importante resurse si destine umane.

Baza economica s-a amplificat, accentul punându-se pe industrie. Caracteristica obiectivelor industriale consta în faptul ca ele erau sectii ale unor întreprinderi din municipiul lasi si în viziunea politicii economice de atunci se urmarea atât valorificarea unor resurse materiale din zona, dar si crearea de locuri de munca într-un spatiu geografic care primise mai putine investitii. Noua situatie de dupa decembrie 1989 a creat conditii pentru unele sectii de a se organiza ca societati comerciale.

În prezent, Hîrlaul se prezinta ca un oras de talie mica, cu functii complexe, polarizând partea de nord-vest a judetului lasi si o mica portiune din sudul judetului Botosani.

Viata economica a orasului era sustinuta la sfârsitul lunii octombrie 1994 de 70 societati comerciale din care: 64 societati cu raspundere limitata, 5 societati autonome si o societate în nume colectiv. Dupa forma de proprietate 64 erau private cu capital românesc, 4 cu capital majoritar de stat si privat, una cu capital integral de stat si una cu capital privat românesc si strain. Dupa activitatea dominanta 46 erau axate pe comert, 18 în domeniul productiei, 5 în sfera serviciilor si una în constructii.

Unitatile industriale etatizate în 1948 au fost dezafectate în scurt timp datorita gradului ridicat de uzura, apoi în 1952 s-a construit o fabrica de caramida cu 100 de angajati, dar neavând argila de calitate s-a închis si aceasta în 1959. Mult timp activitatea industriala din oras a fost dominata de ramura alimentara (industrializarea legumelor si fructelor, prelucrarea laptelui, produse de panificatie). Aceasta ramura reprezenta 88% din productia industriala în 1965, dar începe apoi sa-si reduca simtitor ponderea (68% în 1970, 47% în 1975, 31% în 1980 si doar 18% în 1984).

în prezent industria este reprezentata de SC "Mobimex" SA (fosta sectie a întreprinderii de prelucrarea lemnului lasi si intrata în functiune în 1981), care produce diverse garnituri de mobila si scaune, SC "Dovatex" SA (fosta sectie a întreprinderii de tricotaje "Moldova" lasi, data în functiune în 1969), profilata pe confectii textile, sectia de industrializarea laptelui a SC l "Lactis" SA IASI, functioneaza pe actualul amplasament din j 1968, Centrul de industrializarea legumelor si fructelor, sectie a l SC "Vitalef SA lasi (a înglobat si sectia de industrializarea fructelor a întreprinderii de conserve Tecuci, care a functionat l în localul actualei biblioteci orasenesti între 1968-1971), j Fabrica de otet (data în functiune în 1971) si centrul de j vinificatie (inaugurat în 1975), ambele sectii ale SC "Vinia" SA lasi, Fabrica de pâine (construita în 1964, sectie a SC "Pangran" SA lasi) si un sector de exploatare forestiera. Activitati industriale se desfasoara, de asemenea, în cadrul Cooperativei "Unirea Mestesugarilor" (confectii, tricotaje, l covoare, încaltaminte etc.) si la Atelierul mecanic pentru j agricultura (constructii metalice), în ultimul timp au aparut si mici unitati industriale ale unor întreprinzatori particulari: mori ' de porumb si de grâu, presa de ulei, ateliere de tâmplarie, darac pentru scarmanat lâna etc.

Agricultura, îndeletnicire traditionala a hâriaoanilor, cunoaste transformari importante prin reconstituirea si constituirea proprietatii private asupra pamântului. Teritoriul administrativ însumeaza o suprafata de 3511 ha, din care terenul agricol ocupa 2758 ha (78,5%), cu urmatoarea structura: arabil-1538 ha (55,7%), pasuni-942 ha, fânete-127 ha, vii-72 ha, livezi-79 ha. Cerealele (porumb, grâu) ocupa ponderea cea mai mare din teritoriul arabil (70,6% în anul 1992), urmate de legume, cartofi, sfecla de zahar. Lucrarile mecanizate din agricultura sunt efectuate de Agromec Hîrlau, dar si unii particulari detin tractoare si masini agricole. Productiile agricole la hectar se mentin la nivele rezonabile, desi fenomenul de eroziune afecteaza 1400 ha (39,8%), impunând tehnologii specifice si lucrari de îmbunatatiri funciare.

Zootehnia avea în 1993 urmatorul efectiv de animale: 1038 bovine din care 843 vaci cu lapte, 2087 porci, 5228 ovine, 84 capre, 418 cai, 213963 pasari (ponderea mare este detinuta de complexul avicol), apoi 205 familii de albine. Functia de transporturi si comunicatii se remarca prin o autobaza, o autogara, o statie feroviara, un oficiu postai, o centrala telefonica automata cu 3000 linii si o statie de radioficare de 1000 W. Aceasta functie va fi amplificata prin finalizarea caii ferate Hîrlau-Flamânzi (20 km), iar în viitor se are în vedere si tronsonul Flamânzi-Botosani (25 km).

La primul tronson lucrarile au început în noiembrie 1988, iar în 1991 s-au sistat, fiind reluate în 1994. Punctul fierbinte al acestei lucrari este în prezent tunelul de 900 m, de la est de pealul Viilor, din care s-a realizat 215 m liniari.

Comertul, activitate importanta în trecut, a înregistrat o înviorare vizibila în ultimii ani în special datorita initiativei particulare, în 1994 s-a reamenajat piata agroalimentara, care are si un abator pentru sacrificarea animalelor. Reteaua comerciala cuprinde peste 70 unitati, cu o suprafata totala de peste 10000 m2 amplasate în general la parterele blocurilor si sunt folosite atât de oraseni cât si de locuitorii satelor din jur. Modificari importante s-au produs si în plan demografic, în 1948 populatia Hîrlaului era de 4172 locuitori, dar datorita emigrarii evreilor a scazut la 2996 locuitori în 1956. în anul 1966 avea 3579 locuitori, usoara crestere se explica în principal prin stabilirea dupa 1960, la est de oras, a unui grup de tigani caldarari. Sporul natural ridicat si bilantul migratoriu pozitiv pâna în 1989, au determinat o crestere demografica semnificativa: 4449 locuitori în 1977, 6823 locuitori în 1984 si 8471 locuitori în 1992.

Transformarile din economie si evolutia demografica au determinat mutatii radicale în fizionomia orasului. Proiectantii ieseni, prin schitele de sistematizare realizate în 1970 (sef proiect arh. Vova Munteanu), 1976 (ing. Georgeta Vasiliu), 1985 (arh. Carmen Slusaru) si 1990-1991 (arh. Dragos Ciolacu), au avut în vedere o dezvoltare printr-o singura unitate urbanistica complexa, tinând cont de marimea demografica a localitatii, rolul ei în teritoriu si topografia terenului. Aceasta unitate urbanistica a fost axata pe vechea vatra a târgului, în partea centrala. Pentru edificarea ei, arhitectii, constructorii si edilii în general nu au avut probleme serioase de întâmpinat, deoarece fondul de cladiri demolate, dupa plecarea populatiei evreiesti, apartinea patrimoniului statului. Cu toate ca unele blocuri nu au o distinctie arhitecturala, datorita prezentei peretilor plati în locul jocului de volume sau a unei game policrome reduse, afectata si de intemperii, iar unele, cum sunt cele cu 9 nivele de lânga biserica "Sf. Dumitru", nu se încadreaza în ansamblul urbanistic, se poate afirma ca, totusi, ce s-a construit înseamna o evolutie pozitiva fata de dughenele nefunctionale si marcate de vreme, regretate de unii, deoarece ele reprezentau semnificative repere sentimentale. Remodelarea urbana a simplificat trama stradala, preluând si câteva cladiri mai vechi cu semnificatie istorica, arhitecturala sau mai durabile, determinând si o crestere a densitatii populatiei (41 loc./ha în intravilan si 108 loc./ha în zona de locuit).

În anul 1992 fondul locativ cuprindea 1462 cladiri (inclusiv! satul Pârcovaci) cu 3071 locuinte. Acestea includeau 7222] camere de locuit (98081 m2 suprafata locuibila) în care traiau] 11708 locuitori (3068 gospodarii), în privinta dotarilor locuintelor mentionam ca 1969 (64,1%) aveau instalatii de alimentare cu apa, 2973 (93,6%) erau electrificate si 1600 (52,1%), cât reprezinta numarul de apartamente în blocuri, posedau instalatii de încalzire prin centrale termice.

Echiparea tehnico-edilitara a înregistrat modificari esentiale, dar mai sunt unele neajunsuri, în 1968 orasul a fost conectat la j sistemul energetic national prin linia de 110 kV Pascani-Hîrlau. Alimentarea cu apa se face din urmatoarele surse: Fierbatoarea-Deleni (6 l/s), acumularea Pârcovaci (50 l/s; apa este tratata într-o statie din cartierul Bojica, apoi înmagazinata într-un rezervor de 2500 m.c., dupa care este dirijata la consumatori), Sticlaria (3 l/s; alimenteaza sectia SC "Lactis" SA si complexul avicol), Blagesti-Pascani (15 l/s); pe lânga acestea se utilizeaza si unele fântâni, încalzirea urbana se realizeaza cu 22 centrale termice, care utilizeaza combustibil lichid si prin sobe. Reteaua stradala a ajuns la o lungime de 28 km din care 21 km sunt modernizati. Salubritatea se realizeaza printr-o retea de canalizare de 15 km lungime racordata la o statie de epurare, iar pentru deseurile solide exista un depozit pe Dealul Humariei. Transportul în comun se realizeaza cu autobuzele pe traseul Centru-Gara. Spatiile verzi ocupa 16 ha, dar numai 6 ha au folosinta generala.

Asistenta sanitara este asigurata de spitalul orasenesc, dispensarul policlinic, caminul-spital, circa sanitara, câteva cabinete medicale particulare si o farmacie publica. Sectorul sanitar cuprindea în anul 1992 un numar de 23 medici, 4 farmacisti, 96 cadre sanitare medii si 51 cadre sanitare auxiliare.

Învatamântul, ca sistem organizat de educatie si instructie, cuprindea în anul scolar 1992-1993 trei scoli generale, un liceu, un club de activitati extrascolare (în total 2798 elevi) si trei gradinite (392 copii), iar activitatea didactica era asigurata de 171 cadre.

Sub aspect cultura! Hîrlaul este aureolat de o serie de personalitati nascute ori care au trait în anumite perioade ale vietii aici. între personalitatile Hîrlaului amintim:

Eruditul profesor al Universitatii din lasi, Constantin Fedeles (1877-1958), doctor în filozofie al Universitatii din Munchen. A tinut cursuri de franceza, engleza, psihologie, estetica, filozofie si teoria armoniei, evidentiindu-se ca un om de o vasta cultura si un poliglot remarcabil.

Geochimistul Emanoil Gandrabura, profesor la Universitatea din lasi, apreciat prin studiile de specialitate realizate si prin cursurile publicate.

Regretatul artist emerit Gheorghe Leahii, actor si director vreme îndelungata al Teatrului National "Matei Millo" din Timisoara.

Învatatorul Vasile M.Lisman (1896-1994), autorul primei monografii a Hîrlaului. A mai publicat lucrarea "îndatoririle învatatorului'' la Tipografia "Globus" din Hîrlau în 1937. De asemenea, a lasat în manuscris o monografie a Delenilor, de unde era originar.

Artistul iluzionist Retas Mateiciuc, apreciat prin spectacolele sustinute în tara si strainatate. Juristul Nicolae Tatomir (n.1914), profesor la Universitatea din lasi, cunoscut si ca autor a unor volume de poezie de factura intelectuala: "Lebede negre", "Carmen terrestre", "Melos" etc. Soprana Lucia Tibuleac, solista a Operei Române din Bucuresti.

Medicul Titu Vasiliu (1885-1961), profesor universitar la Cluj-Napoca, elev si urmas al savantului Victor Babes, fondatorul scolii de anatomie patologica din orasul de pe Somesul Mic.

Tabloul vietii culturale a orasului Hîrlau cuprinde si o serie de personalitati din cadrul populatiei evreiesti si romano-catolice pe care le vom aminti când vom prezenta succint aceste comunitati, deoarece consideram ca plasarea lor în acest cadru le da o nota distincta si arata ca unitatea se realizeaza prin diversitate si nu prin uniformitate.

Activitatea culturala este animata de o casa de cultura, (8 formatii artistice, între care se remarca Teatrul popular), un cinematograf, patru biblioteci, un muzeu (2500 vizitatori în 1993) si o librarie. În oras au loc o serie de manifestari, unele devenite traditionale: "Festivalul datinilor si obiceiurilor de iama" (începutul lunii ianuarie) si "Zilele orasului Hîrlau" (începutul lunii august).

Sportul, care se bucura de o larga audienta în oras, este practicat în special de tineri. Echipa de fotbal "Viitorul" activeaza din toamna anului 1994 în cadrul Seriei l a Diviziei B. Functia turistica valorifica fondul istorico-cultural (obiectivele principale sunt biserica "Sf. Gheorghe", ruinele Curtii domnesti si biserica "Sf. Dumitru"). Pentru vizitatori s-a construit Hanul "Raresoaia" (1904 turisti cazati în 1992 din care 1896 turisti români).

Succinta analiza a evolutiei si a starii actuale a orasului reliefeaza unele deficiente, care pot fi remediate prin urmatoarele masuri:

-racordarea la reteaua de gaz metan, care ar rezolva si problema alimentarii centralelor termice (lucrarile la conducta au început în octombrie 1994);
-rezolvarea problemei alimentarii cu apa potabila (lucrarile de consolidare a barajului de la Pârcovaci s-au definitivat în 1994, existând posibilitatea umplerii lacului si deci prelevarea unei cantitati de apa necesara orasului);
-construirea de edificii pentru judecatorie, parchet, barou de avocati, notariat, sedii de banci;
-construirea unui nou spital;
-construirea unei case de cultura;
-marirea si diversificarea retelei comerciale si de servicii;
-extinderea si dotarea adecvata a spatiilor verzi si de sport si agrement;
-mentinerea calitatii mediului înconjurator;
-amenajarea albiei Bahluiului;
-crearea de noi locuri de munca pentru a reduce fenomenul de somaj (în 1995 se vor crea 500-600 locuri în domeniul industriei confectiilor).
Desi în prezent se observa un declin economic, în viitor, mai ales dupa darea în functiune a caii ferate Hîrlau-Botosani, orasul va avea posibilitati mai mari de dezvoltare. Planul de amenajare urbana de perspectiva ar trebui sa aiba o mai mare flexibilitate, accentul punându-se pe infrastructura si dotari edilitare, iar initiativa particulara sa fie evidenta.

în privinta marimii demografice, Hîrlaul, având în vedere rolul sau spatial, este bine sa ramâna în categoria oraselor mici cu circa 15000 locuitori, depasirea acestei cifre ar suprasolicita mult dotarile edilitare si ar crea probleme delicate în obtinerea de noi terenuri în intravilan.